Împrejurimile Rimini: orășele de vizitat lângă Hotel Viking

De la Hotel Viking din Viserbella ajungeți cu mașina în cele mai frumoase orășele de pe dealurile din spatele Rimini: Santarcangelo în circa 15 minute, San Marino în circa 35-40, apoi San Leo, Gradara, Verucchio și Valmarecchia. Suntem deschiși tot anul și avem parcare privată în fața hotelului, așa că puteți alterna marea cu castelele, mâncarea bună și dealurile, și primăvara, și toamna.

Cereți o ofertă pe WhatsAppSunați la 0541 721064

01Cele mai frumoase orășele din împrejurimi

Timpii de drum sunt orientativi, cu mașina de la hotel, și depind de trafic. Restaurantele și osteriile pe care le pomenim sunt recomandările noastre personale, nu reclame plătite. Vă sfătuim să rezervați și să verificați zilele și orele de deschidere, care se pot schimba de la un sezon la altul.

Santarcangelo di Romagna

Circa 15 minute cu mașina de la Hotel Viking. La un sfert de oră de mare se află un orășel pe placul celor care se plimbă fără grabă și iubesc piețele pline de lume și cinele care se termină târziu. Santarcangelo di Romagna este prima oprire dacă vreți să cunoașteți împrejurimile: e destul de aproape ca să mergeți după o zi la plajă și are destule de văzut pentru o după-amiază întreagă. Aici s-a născut în 1920 Tonino Guerra, poet și scenarist al lui Fellini, și tot aici s-a născut papa Clement al XIV-lea, căruia îi este dedicat arcul din piața principală.

Piața, arcul și Campanone

Piața principală este piazza Ganganelli, largă și luminoasă, cu fântâna în mijloc și arcadele unde vă puteți opri la o cafea. Seara piața se luminează, mesele se umplu, iar sus, pe deal, se vede Campanone, turnul civic cu ceas. De aici începe urcușul prin centrul istoric: străduțe în pantă, case în culori pastelate, prăvălii mici și colțuri de unde se deschide brusc priveliștea spre câmpie, până la mare.

Cetatea și misterul grotelor

Pe vârful dealului se ridică Rocca Malatestiana, cu turnul ei masiv, luminat seara. Partea cea mai curioasă e însă sub oraș: dealul este străbătut de circa 150 de grote săpate în tuf, galerii, săli rotunde și nișe despre a căror origine se discută și azi. Unele se vizitează cu ghizii locali, altele sunt ascunse în pivnițele caselor și ale restaurantelor. Merită să coborâți câteva trepte și să vă treziți la răcoare, între pereți de gresie, în liniște.

Meșteșugari, artiști și legende

Santarcangelo este și un oraș de meșteșugari. La Antica Stamperia Marchi, pânzeturile romagnole se imprimă și azi de mână, cu vechile tipare din lemn și în culoarea ruginie tipică: fețe de masă, perdele și șorțuri pe care le puteți lua acasă ca amintire. Puțin în afara centrului, lângă râul Marecchia, se află Mutonia, satul artiștilor Mutoid, unde sculpturi uriașe din metal reciclat transformă un câmp într-o galerie în aer liber. Iar în noiembrie, în jurul datei de 11, vine Târgul de San Martino, numit și „dei Becchi” (al încornoraților): sub arc se atârnă coarne, iar legenda spune că se clatină când trece pe dedesubt un soț înșelat.

La masă: unde să mâncați în Santarcangelo

Aici se vine și, poate mai ales, pentru mâncare. Bucătăria este cea romagnolă tradițională: piadina caldă, passatelli în supă, strozzapreti, cappelletti, iepure „in porchetta”, totul alături de un pahar de Sangiovese. Cel mai cunoscut nume este Osteria La Sangiovesa, într-un palat din secolul al XVIII-lea din centru, premiată cu Tre Gamberi de Gambero Rosso 2026 și inclusă în ghidul Osterie d’Italia de la Slow Food; multe produse vin direct de la Tenuta Saiano. Ristorante Lazaroun, al aceleiași familii din 1965, e renumit pentru carnea la grătar și pentru grota din tuf, unde se maturează brânzeturi și vinuri și care se poate vizita. Dacă vreți ceva mai modern, mergeți la Dai Galletti, lângă cetate, cu grădină printre măslini. Printre numele istorice ale orașului este și Ristorante Zaghini, în piazza Gramsci.

Evenimentele anului

În mai, centrul istoric se umple de plante și flori la Balconi Fioriti. În iulie vine Santarcangelo Festival, unul dintre cele mai importante festivaluri de teatru și arte performative din Italia, care de peste cincizeci de ani aduce spectacole în piețe și în cele mai neobișnuite colțuri ale orașului. În ultimul weekend din septembrie e rândul Târgului de San Michele, cel mai vechi din oraș, dedicat sfântului ocrotitor, naturii și gusturilor locale, cu ceapa tipică, „cipolla dell’acqua”. În noiembrie, în jurul zilei de San Martino, Fiera dei Becchi încheie anul cu tarabe, castane și vin nou.

Sfatul nostru: ajungeți după-amiaza târziu, urcați la cetate pentru apus, vizitați o grotă și rămâneți la cină. În 15 minute sunteți înapoi la hotel, la doi pași de mare.

San Marino

Circa 35-40 de minute cu mașina de la Hotel Viking. Ca să mergeți la prânz la San Marino, treceți granița: republica, cocoțată pe Monte Titano, este una dintre cele mai mici și mai vechi țări din lume. Potrivit tradiției, a fost întemeiată în anul 301 de Marino, un pietrar venit din Dalmația să lucreze piatra muntelui. Din 2008, centrul istoric și Monte Titano fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO: ziduri, turnuri, clopotnițe și, în zilele senine, priveliștea asupra întregii coaste a Romagnei, până la mare.

Cele Trei Turnuri, agățate de stâncă

Simbolul republicii sunt Cele Trei Turnuri, care apar și pe drapel. Guaita, Primul Turn, este cel mai vechi și cel mai fotografiat: pare agățat de stâncă, iar peretele cade vertical sute de metri spre vale. O potecă panoramică, Passo delle Streghe (Trecătoarea Vrăjitoarelor), îl leagă de Cesta, al Doilea Turn, unde se află Muzeul Armelor Vechi. Mai departe, singur în pădure, stă Montale, al Treilea Turn. Creasta e frumoasă de străbătut spre seară, când lumina devine aurie.

Palazzo Pubblico și ceremoniile Republicii

În piazza della Libertà se află Palazzo Pubblico, sediul guvernului, cu turnul crenelat și ceasul. De două ori pe an, pe 1 aprilie și pe 1 octombrie, aici are loc învestirea celor doi Căpitani Regenți, șefii statului, care rămân în funcție doar șase luni. E un ritual vechi, cu cortegiu, costume și uniforme, care merită văzut măcar o dată. În jur, străzile centrului sunt o încrengătură de scări, puncte de belvedere, muzee mici și prăvălii cu ceramică, timbre și monede de colecție.

Până în centru puteți urca și cu telecabina: lăsați mașina la Borgo Maggiore și în câteva minute sunteți sus, cu o priveliște frumoasă asupra văii. Iar dacă veniți iarna, cu puțin noroc găsiți Titano acoperit de zăpadă: zăpada de pe ziduri și luminile serii fac din San Marino o mică ieslă de Crăciun.

Cumpărături fără grabă

San Marino a fost dintotdeauna un loc bun de cumpărături: în centrul istoric găsiți magazine de artizanat, lichioruri locale, ceramică și suveniruri, iar jos, în vale, un centru comercial modern cu buticurile marilor branduri de modă. O zi aici poate îmbina fără grijă cultura, plimbările și cumpărăturile.

La masă: specialitățile de pe Titano

Bucătăria din San Marino seamănă mult cu cea romagnolă, dar are și câteva preparate ale ei. Merită gustate „nidi di rondine” (cuiburi de rândunică), paste la cuptor rulate cu șuncă, carne, brânză și roșii; tagliolini cu sos de carne de berbec; fasolea cu șorici. La desert, faimoasa Torta Tre Monti, din foi subțiri de napolitană și ciocolată, inspirată de Cele Trei Turnuri, iar de Crăciun bustrengo. În pahar, vinurile Consorzio Vini Tipici di San Marino: roșiile Brugneto și Tessano, albele Biancale și Roncale, Moscato. Dacă mâncați în centru, printre cele mai căutate localuri sunt Ritrovo dei Lavoratori, cu bucătărie tradițională fără fasoane, Ristorante Cesare, pe urcușul spre cetate, și La Terrazza de la Hotel Titano, cu vedere panoramică. Pentru o piadina pe fugă, Il Matterello.

De două ori pe an, pe 1 aprilie și pe 1 octombrie, are loc învestirea Căpitanilor Regenți, cu cortegiu în costume de epocă. La sfârșitul lui iulie, centrul istoric se întoarce în Evul Mediu cu marea reconstituire istorică Giornate Medioevali, numită din 2026 San Marino Antiqua, cu sute de figuranți, muzicanți și arbaletieri. Pe 3 septembrie e sărbătoarea Sfântului Marino și a întemeierii republicii, cu cortegiu istoric, întrecerea arbaletierilor și focuri de artificii. Iar de la sfârșitul lui noiembrie până pe 6 ianuarie, Titano se luminează pentru Il Natale delle Meraviglie, cu târguri, lumini și spectacole.

Sfatul nostru: plecați dimineața devreme ca să aveți turnurile aproape doar pentru dumneavoastră, luați prânzul în centru și coborâți la apus. În mai puțin de o oră sunteți înapoi la hotel, gata de o baie în piscină.

San Leo

Circa 45 de minute cu mașina de la Hotel Viking. San Leo te impresionează din prima clipă: orășelul și fortăreața stau pe un bloc uriaș de stâncă, cu pereți abrupți, ca o corabie de piatră deasupra văii Valmarecchia. Singurul drum de acces e săpat în stâncă și urcă în serpentine până la poarta orașului: doar sosirea și merită drumul. Dante îl pomenește în cântul IV din Purgatoriul, iar artiștii și scriitorii vorbesc despre el de secole ca despre unul dintre cele mai frumoase locuri din Italia.

Fortăreața contelui de Cagliostro

Sus, pe stâncă, se înalță fortăreața renascentistă, refăcută pentru familia Montefeltro de arhitectul sienez Francesco di Giorgio Martini, cu turnuri rotunde gândite să reziste artileriei. Secole la rând a fost considerată de necucerit, iar mai târziu a devenit închisoare papală. Cel mai faimos deținut a fost Giuseppe Balsamo, legendarul conte de Cagliostro, alchimist și aventurier, închis aici până la moarte, în 1795. Celula lui, așa-numitul Pozzetto, se vizitează și azi și este unul dintre cele mai intense momente ale vizitei la muzeu. De pe bastioane vedeți până la San Marino și, în zilele senine, până la mare.

Biserici vechi, legende și sfinți

Orășelul, strâns în jurul piazza Dante Alighieri, păstrează două biserici vechi: Pieve preromanică, mică și austeră, și Domul, construit din gresie. În secolul al X-lea, San Leo a fost și refugiul lui Berengar al II-lea, rege al Italiei, care s-a baricadat pe stâncă în fața împăratului Otto I. Tradiția spune că tot aici, în 1213, Sfântul Francisc a primit în dar de la contele Orlando Cattani muntele La Verna, unde avea să primească mai târziu stigmatele. Merită să vă luați timp și să vă plimbați fără țintă pe străduțe, cu opriri la punctele de belvedere.

Când e cel mai bine să mergeți? Primăvara, când pajiștile din jurul stâncii sunt verzi de tot, sau toamna, când valea se colorează în roșu și auriu, iar în aer miroase a castane și a trufe. Vara e bine să urcați dimineața devreme sau spre seară, când lumina joasă aprinde piatra fortăreței.

La masă: formaggio di fossa și trufe

Bucătăria din San Leo este cea din Montefeltro, mai de munte și mai puternică decât cea de pe coastă. Regele mesei este formaggio di fossa, brânza maturată în gropi săpate în tuf; la Talamello, în apropiere, i se spune „ambra” (chihlimbar), după culoare. Apoi trufele, negre sau albe după sezon, passatelli, cappelletti din Montefeltro, mielul și grătarele. Reperul istoric este Ristorante Locanda La Rocca, al aceleiași familii din 1966 și inclus în ghidul Osterie d’Italia de la Slow Food, renumit pentru passatelli cu trufe negre și pentru preparatele cu formaggio di fossa. Foarte apreciată e și Osteria La Corte di Berengario II, pentru pastele de casă, precum tagliatelle și ravioli cu ricotta, iar Osteria Belvedere se alege mai ales pentru priveliște.

Vara, de obicei în iulie, San Leo Festival aduce concerte de muzică veche și sacră în bisericile și piețele orășelului. La sfârșitul lui august urmează AlchimiAlchimie, două nopți dedicate contelui de Cagliostro, cu spectacole cu foc, magie, artiști stradali și focuri de artificii deasupra fortăreței: cel mai spectaculos moment al anului.

Sfatul nostru: San Leo merită o zi întreagă, eventual împreună cu Pennabilli sau Sant’Agata Feltria, în duminicile de toamnă când are loc târgul trufelor. Luați încălțăminte comodă: urcușurile sunt abrupte, dar după fiecare curbă vă așteaptă altă priveliște.

Gradara

Circa 35 de minute cu mașina de la Hotel Viking. Imediat dincolo de granița cu regiunea Marche, pe un deal cu vedere spre mare, Gradara pare scoasă dintr-o carte de povești: două rânduri de ziduri crenelate, turnuri, porți fortificate și, sus, cetatea (Rocca). Este unul dintre cele mai bine păstrate orășele medievale din Italia, face parte din asociația „I Borghi più belli d’Italia”, iar în 2018 a câștigat titlul de „Borgo dei Borghi”. Dar mai ales aici s-a petrecut una dintre cele mai cunoscute povești de dragoste din literatură.

Paolo și Francesca, iubirea pe care Dante nu a uitat-o

Potrivit tradiției, între aceste ziduri Francesca da Polenta, măritată cu Gianciotto Malatesta, s-a îndrăgostit de cumnatul ei, Paolo. Citeau împreună aventurile lui Lancelot și ale Guineverei când și-au dat primul sărut. Au fost descoperiți și uciși amândoi. Dante îi întâlnește în cântul al V-lea din Infern, purtați pe vecie de vârtejul celor pătimași, iar versurile lui au făcut din Gradara un loc de pelerinaj al îndrăgostiților. În cetate se vizitează camera Francescăi, cu patul, pupitrul de citit și trapa prin care, după poveste, ar fi fugit Paolo.

Ziduri, turnuri și drumuri de strajă

Cetatea, ridicată de familia Malatesta și trecută apoi la Sforza și Della Rovere, a găzduit-o și pe Lucrezia Borgia, soția lui Giovanni Sforza. Azi este un muzeu care arată cum arăta o curte renascentistă, cu săli pictate în frescă, armuri și mobilier de epocă. Cel mai frumos e să mergeți pe ziduri: drumul de strajă înconjoară orășelul pe sus, printre creneluri și ambrazuri, cu Marea Adriatică sclipind în depărtare. Sub ziduri, potecile și grădinile cu chiparoși și măslini sunt numai bune de o plimbare.

În unele veri, în iulie, orășelul se transformă pentru „Assedio al Castello” (Asediul castelului), o reconstituire istorică cu oșteni, focuri, muzicanți și spectacole care readuc Gradara în secolul al XV-lea. În afara sezonului, străduțele redevin liniștite și e plăcut să vă plimbați în doi, poate la apus, când piatra capătă nuanțe portocalii. Pe strada principală care urcă spre cetate se țin lanț atelierele meșteșugărești, vinotecile și magazinele mici cu produse locale, de unde puteți lua o amintire acasă.

La masă: formaggio di fossa și bucătăria din Marche

La Gradara, bucătăria amestecă Romagna și Marche: piadina și crescia, paste de casă, carne la jar, formaggio di fossa și, în pahar, Sangiovese dei Colli Pesaresi sau un Bianchello del Metauro răcoros. Printre cele mai cunoscute localuri este Ristorante Osteria La Botte, într-un palat din secolul al XVII-lea la intrarea în orășel, renumit pentru preparatele cu formaggio di fossa, precum cappellacci umpluți. Foarte îndrăgită e și Osteria Il Gufetto, unde vin localnicii pentru paste și carne. Locanda Quinto Canto are o terasă cu vedere spre donjon, iar Taverna Paradiso e apreciată pentru antipasti asortate și tagliata.

De la sfârșitul lui noiembrie până pe 6 ianuarie, orășelul devine „Castello di Natale” (Castelul de Crăciun), cu târguri, spectacole și tururi ghidate printre zidurile luminate. În unele veri, în august, Gradara găzduiește și The Magic Castle, un festival de magie și fantezie pentru adulți și copii. Asediul castelului din iulie nu are loc în fiecare an, așa că verificați calendarul înainte de plecare.

Sfatul nostru: pentru Gradara ajunge o jumătate de zi. Vizitați cetatea după-amiaza, faceți turul zidurilor la apus și rămâneți la cină în orășel. La întoarcere, în ceva mai mult de jumătate de oră sunteți la hotel, poate cu o oprire pe faleză.

Verucchio

Circa 25 de minute cu mașina de la Hotel Viking. Verucchio este balconul văii Valmarecchia: un orășel cocoțat pe un pinten de stâncă, de unde la apus vedeți valea coborând spre Rimini și spre mare. E considerat leagănul familiei Malatesta, care a condus secole la rând Rimini și jumătate din Romagna. Întemeietorul, Malatesta da Verucchio, e atât de cunoscut încât Dante îl pomenește în Infern, numindu-l „mastin vecchio” (dulăul bătrân). Și totuși, când ajungeți în piața orășelului, simțiți mai ales liniștea: case din piatră, mușcate la ferestre și tăcere, tulburată doar de clopote.

Rocca del Sasso și comorile villanovienilor

Sus, deasupra orășelului, se înalță Rocca Malatestiana, numită Rocca del Sasso, una dintre cele mai vechi fortărețe ale familiei, cu săli, turnuri și terase de unde aveți una dintre cele mai frumoase priveliști din provincie. Seara, luminată, pare că plutește deasupra acoperișurilor. Verucchio are însă și o istorie mult mai veche: acum aproape trei mii de ani aici a înflorit civilizația villanoviană. Muzeul Civic Arheologic, din fosta mănăstire Sant’Agostino, păstrează piese de mare valoare, de la bijuterii din chihlimbar lucrate cu o finețe uimitoare până la celebrul tron din lemn, ajuns aproape intact până azi. E unul dintre acele muzee mici care vă lasă cu gura căscată.

Plimbări, mănăstiri și chiparoși

După cetate merită să vă pierdeți pe străduțe, să vă opriți la punctele de belvedere și să intrați în Collegiata. Spre Villa Verucchio se află mănăstirea franciscană Santa Croce: în claustrul ei crește un chiparos foarte înalt, plantat, după tradiție, chiar de Sfântul Francisc. Are cam opt secole și este unul dintre cei mai bătrâni copaci din Italia. Din Verucchio pornesc și plimbări de-a lungul râului Marecchia și ture cu bicicleta pe dealuri, printre vii și livezi de măslini care își schimbă culoarea de la un anotimp la altul. Toamna, când ceața urcă din vale și orășelul rămâne deasupra norilor, priveliștea e superbă.

La masă: cappelletti, Mora Romagnola și Sangiovese

Bucătăria din Verucchio este cea a dealurilor din jurul Rimini: cappelletti și tagliatelle întinse de mână, mezeluri din Mora Romagnola, rasa locală de porc salvată de la dispariție, trufe, ulei extravirgin de pe dealuri și Sangiovese dei Colli di Rimini. Cel mai cunoscut restaurant este La Rocca, deschis în 1946 de Sante și Margherita și condus azi de a treia generație. Aici veniți pentru legendarul cappelletto al Margheritei, pentru mezelurile din Mora Romagnola făcute în casă și pentru terasa de unde vedeți până la mare. În centrul istoric e foarte apreciat și Al Mastin Vecchio, cu tagliatelle cu trufe și tagliata, iar pentru un pahar de vin și câteva gustări aveți osteria cu vinotecă Tiee – Cibo & Vino. Și nu uitați de un platou cu mezeluri, brânzeturi și piadina: așa începe o cină ca în Romagna.

În iulie, piața orășelului găzduiește Verucchio Music Festival, trei seri de concerte sub cerul liber. Toamna, la începutul lui octombrie, Festa della Storia (Istorie, secrete și mistere) umple orășelul, două weekenduri la rând, cu întâlniri, vizite și evenimente despre etrusci, villanovieni și Evul Mediu.

Sfatul nostru: urcați la Verucchio spre seară, vizitați muzeul arheologic, apoi priviți apusul de la cetate și rămâneți la cină. În mai puțin de jumătate de oră sunteți înapoi la hotel.

Montebello (Poggio Torriana)

Circa 30 de minute cu mașina de la Hotel Viking. Montebello, sat al comunei Poggio Torriana, înseamnă câteva case din piatră, străduțe pavate cu bolovani și un castel cu vedere spre Valmarecchia, unde de peste șase secole se spune una dintre cele mai cunoscute legende din Italia. Merită să lăsați mașina și să urcați pe jos până la punctul de belvedere.

Legenda Azzurrinei

Vedeta din Montebello este castelul, care se vizitează cu ghizi ce spun povestea Azzurrinei. Se spune că Guendalina, fiica stăpânului castelului, era o fetiță albinoasă. Ca s-o ferească de superstiții, i se vopsea părul, care, din cauza pigmenților de atunci, căpăta reflexe albastre. În ziua solstițiului de vară din 1375, în timp ce se juca cu o minge din cârpe, fetița a coborât în ghețăria castelului și n-a mai fost găsită niciodată. Legenda spune că în anii terminați în 0 și în 5, chiar de solstițiu, i se mai aude vocea. Adevărat sau nu, vizita la castel, cu sălile mobilate și ghețăria, le place și celor mari, și celor mici.

Madonna di Saiano, deasupra râului

La câteva minute de Montebello, pe un pinten de stâncă ce se oglindește în râul Marecchia, se află sanctuarul Madonna di Saiano, cu turnul lui rotund, inconfundabil. Locul e foarte frumos, mai ales primăvara și toamna, când lumina blândă aprinde piatra și valea se umple de culori. Împrejur, poteci și drumuri de pământ vă duc printre câmpuri, păduri și vii, cu priveliști frumoase asupra văii Valmarecchia.

Tenuta Saiano, crama dintre dealuri

Chiar pe aceste dealuri se află Tenuta Saiano, o cramă ecologică înființată în 2003 de proprietarii Osteriei La Sangiovesa din Santarcangelo. Aici se fac Sangiovese Superiore și Riserva, un spumant rosé și Rebola, vinul alb tipic de pe Colli di Rimini. La magazinul cramei puteți cumpăra direct vinurile și produsele domeniului. Tot aici este Olfattorio, atelierul unde se fac lichioruri aromate și vermut: zeci de borcănele cu ierburi, rădăcini și condimente pe care le mirosiți pe rând ca să descoperiți ce intră în fiecare rețetă. Vizitele și degustările se fac doar cu rezervare.

La masă: hribi, cappelletti și osterii de țară

Bucătăria de pe aceste dealuri miroase a pădure și a gospodărie: cappelletti, tagliatelle, iepure „in porchetta”, mezeluri, iar toamna hribi, buni și prăjiți, și trufe. Il Chiosco di Bacco, recomandat în ghidul Michelin, e o adresă sigură pentru paste de casă și carne maturată, cu o listă de vinuri frumoasă. La Torriana, Povero Diavolo – Osteria Sociale, restaurant istoric al zonei, a renăscut în 2024 ca cooperativă socială și gătește, printre altele, cappelletti cu iepure. La Montebello, sub castel, Osteria del Borgo „dalla Elide” e oprirea clasică pentru o farfurie de paste făcute de mână după vizită.

La sfârșitul lui iulie, la Torriana, are loc Scorticata – La Collina dei Piaceri: patru seri cu mâncare, vinuri de pe Colli di Rimini, bucătari invitați și muzică, cu o priveliște spectaculoasă asupra văii. La începutul verii, Festa Contadina sărbătorește piadina și tradițiile de la țară. Iar dacă vă plac misterele, rămâne solstițiul de vară din anii terminați în 0 și în 5, când, după legendă, Azzurrina se face din nou auzită. Următoarea dată este în 2030.

Sfatul nostru: într-o singură zi puteți vedea castelul din Montebello și Madonna di Saiano și vă puteți opri la Tenuta Saiano. În jumătate de oră sunteți înapoi la hotel, cu câteva sticle de Sangiovese în portbagaj.

Pennabilli și Sant’Agata Feltria

Circa 1 oră cu mașina de la Hotel Viking. Pe măsură ce urcați pe Valmarecchia spre Montefeltro, peisajul se schimbă: dealurile devin munți, pădurile se îndesesc și aerul miroase a castane. Aici, la câțiva kilometri unul de altul, sunt două orășele ca din povești: Pennabilli, orășelul poeziei, și Sant’Agata Feltria, orășelul basmelor și al trufelor. Drumul merită, mai ales toamna.

Pennabilli, „locurile sufletului” lui Tonino Guerra

Pennabilli s-a născut din unirea a două castele vechi, Penna și Billi, cocoțate pe doi pinteni de stâncă. Poetul și scenaristul Tonino Guerra, cel care a scris Amarcord împreună cu Fellini, și-a petrecut aici ultimii ani și a umplut orășelul cu mici minuni pe care le-a numit „locurile sufletului”. Cel mai cunoscut este Orto dei frutti dimenticati (Livada fructelor uitate), o grădină cu soiuri vechi de pomi fructiferi, azi rare, printre sculpturi, cadrane solare și colțuri de poezie. Plimbându-vă prin Pennabilli, descoperiți la fiecare pas alte asemenea locuri: inscripții, fântâni și instalații născute din imaginația lui.

Mai e și o poveste surprinzătoare care leagă orășelul de Tibet. În secolul al XVIII-lea, un călugăr capucin născut aici, Fra’ Orazio della Penna, a fost mulți ani misionar la Lhasa. Datorită acestei legături, Dalai Lama a venit la Pennabilli de două ori, în 1994 și în 2005, și a inaugurat atunci o copie a clopotului din Lhasa, care se aude azi pe deal. În iulie, orășelul găzduiește una dintre cele mai vechi expoziții de antichități din Italia, care adună colecționari din toată țara.

Sant’Agata Feltria, Rocca delle Fiabe

La câțiva kilometri mai încolo, deasupra orășelului Sant’Agata Feltria se înalță Rocca Fregoso, construită pe un bolovan uriaș de stâncă. Înăuntru se află Rocca delle Fiabe (Cetatea basmelor), un muzeu gândit pentru copii, în care sălile castelului devin decoruri de povești și legende, numai bun pentru familii. Tot aici e și Teatro Angelo Mariani, socotit unul dintre cele mai vechi teatre din lemn din Italia: fondat în 1605 și refăcut în 1723, e construit în întregime din lemn de castan și este azi candidat pe lista Patrimoniului UNESCO.

Cel mai mult atrage la Sant’Agata Fiera Nazionale del Tartufo Bianco Pregiato (Târgul național al trufei albe), care în fiecare toamnă transformă orășelul într-o piață mare plină de gusturi și arome. În 2026 are loc a 42-a ediție, în duminicile de 4, 11, 18 și 25 octombrie și pe 1 noiembrie, cu peste 160 de expozanți: căutători de trufe, producători de brânzeturi, mezeluri, castane și vinuri.

La masă: trufă albă, hribi și formaggio di fossa

În această parte a Montefeltro se mănâncă tot ce are mai bun bucătăria de munte: trufe albe și negre, hribi și ciuperci de primăvară (prugnoli), formaggio di fossa, castane, passatelli și cappelletti. Pentru bucătărie de top, la Pennabilli este Il Piastrino, restaurantul cu o stea Michelin al bucătarului Riccardo Agostini, care gătește cu multă creativitate ierburi, ciuperci și produse locale. Mai simplu și mai relaxat e Bel Fico – osteria di paese, în piața principală, în sălile decorate cândva cu lucrări de Tonino Guerra. La Sant’Agata Feltria, Trattoria Ciccioni, osterie din 1912 înscrisă în registrul firmelor istorice italiene, e o instituție pentru mâncarea de casă, din belșug. Foarte apreciate sunt și Antenna dal Morino, pentru ciuperci, trufe și cappelletti, și Ristorante Il Palazzo, cu un meniu special pentru târgul trufelor.

La mijlocul lui iunie, Pennabilli găzduiește Artisti in Piazza, un festival internațional de artă stradală, circ și spectacol care de treizeci de ani face din orășel o scenă în aer liber. În iulie vine Mostra Mercato Nazionale d’Antiquariato, unul dintre cele mai vechi târguri de antichități din Italia. La Sant’Agata Feltria, pe lângă Târgul trufei albe din octombrie, în duminicile dintre sfârșitul lui noiembrie și mijlocul lui decembrie are loc Il Paese del Natale, cu târguri, iesle și focuri de artificii.

Sfatul nostru: alegeți o duminică de toamnă, plecați dimineața, plimbați-vă printre standurile târgului de trufe de la Sant’Agata, iar după-amiaza urcați la Pennabilli, la Livada fructelor uitate. Marea vă așteaptă la întoarcere, la o oră de drum.

02Gusturi și vinuri de pe dealuri

Împrejurimile se descoperă și la masă: piadina, formaggio di fossa, trufe, ulei de măsline și vinurile de pe Colli di Rimini, ca Sangiovese și Rebola. Multe osterii și crame sunt chiar în drum spre orășele. La hotel vă așteaptă bucătăria noastră romagnolă.

03Evenimente de toamnă în împrejurimi

• Târgul național al trufei albe la Sant’Agata Feltria, în duminicile din octombrie (în 2026 de la 4 octombrie).
• Fiera di San Martino la Santarcangelo di Romagna, în noiembrie (în 2026 între 7 și 11 noiembrie).

Pentru calendarul complet, vedeți pagina Evenimente în Rimini. Datele și programele se pot schimba, așa că verificați mereu pe site-urile oficiale.

04De ce să plecați de la Hotel Viking

• Deschis tot anul, și toamna, și iarna.
• Parcare privată în fața hotelului și stații de încărcare de 22 kW pentru mașinile electrice.
• Bine așezat: Viserbella este în partea de nord a Rimini, aproape de drumurile spre Santarcangelo, Valmarecchia și San Marino.
• Mic dejun cu bufet, iar seara bucătărie romagnolă.
• Sfaturi de la noi: familia Antonioli conduce hoteluri de peste 35 de ani și vă recomandă cu drag trasee și trattorii.

05Orășelele pe scurt: cât de departe sunt de hotel

Santarcangelo di Romagna	aproximativ 15 minute cu mașina
Verucchio	circa 25 de minute cu mașina
Montebello (Poggio Torriana)	circa 30 de minute cu mașina
Gradara	circa 35 de minute cu mașina
San Marino	circa 35–40 de minute cu mașina
San Leo	circa 45 de minute cu mașina
Plecare	Hotel Viking, Viserbella di Rimini, parcare privată în fața intrării
Când	tot anul; toamna, sărbători câmpenești (sagre), vin nou și Fiera dei Becchi

Întrebați-ne la recepție: vă spunem ce traseu să alegeți pentru ziua respectivă, unde să mâncați și ce să nu ratați. La întoarcere vă așteaptă bucătăria romagnolă și grădina. Dacă vă place să pedalați, citiți despre vacanța cu bicicleta, iar pentru sărbători paginile Crăciun și Revelion și Paște și minivacanțe.

06Ce spun oaspeții

Ce scriu oaspeții pe TripAdvisor.

Excursiile

„Posibilitatea de a rezerva excursii pe dealurile din jur cu ajutorul personalului de la recepție”

Mare și dealuri

„priveliște excelentă de pe balcon, spre mare într-o parte și spre dealuri în cealaltă”

07Cereți o ofertă

Scrieți-ne datele și câte persoane sunteți: vă trimitem o ofertă și câteva sfaturi pentru excursii. Vă răspundem pe WhatsApp, la telefon la 0541 721064 sau pe email la info@viking.rimini.it.

Vedeți și: Evenimente în Rimini · Rimini, oraș de artă · Unde ne aflăm.

Verificați disponibilitatea